As dori sa va povestesc o poveste foarte veche,despre omul care nu credea in iubire.Acesta era un om obisnuit,la fel ca dumneavoastra si ca mine,dar ceea ce il facea cu adevarat deosebit era felul in care gandea:el nu credea ca iubirea exista.
Oriunde se ducea eroul nostru,el le povestea oamenilor ca iubirea nu este altceva decat o inventie a poetilor,un concept creat de religii pentru a manipula pe cei slabi.El le spunea ca iubirea nu este reala si deci nimeni nu o poate gasi,oricat de mult ar cauta-o.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator.El citise o gramada de carti,s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat.Putea vorbi in orice piata publica,in fata a tot felul de oameni,iar logica sa era foarte puternica.El le spunea ca iubirea este ca un drog,te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou,creandu-ti o dependenta de ea.Ce se intampla insa daca nu-ti primesti portia zilnica de dragoste?La fel ca in cazul unui drog,ai nevoie de aceasta doza zilnica.Partenerul dependent,cel care are nevoia mai mare de iubire,traieste tot timpul cu teama constanta ca nu isi va putea asigura urmatoarea doza de dragoste,adica de drog."Ce ma voi face eu daca ma va parasi?"In acest fel,partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice,de teama de a nu fi abandonat.
Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea:"Totul se reduce la un razboi al controlului,la cine reuseste sa manipuleze pe cine.Cine va fi toxicomanul si cine furnizorul de droguri...Dupa numai cateva luni,respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut.In urma lui nu au ramas decat resentimente,otrava emotionala,rani reciproce,care cresc treptat,pana iubirea nu mai exista deloc.Ei raman totusi impreuna,dar numai de teama de a nu fi singuri,de frica de ceea ce vor spune ceilalti,si chiar de teama propriilor critici si pareri.Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"
El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait 30,40 sau 50 de ani,si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna.Dar cand vorbeau despre relatia lor ,tot ce spuneau era:"Am supravietuit casniciei".Altfel spus,unul din ei se abandonase celuilalt;de regula,femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta.
Oricum,persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul,dar unde era iubirea de care vorbeau?Partenerii din aceste cupluri se tratau ca pe niste posesiuni."Ea este a mea"."El este al meu".
El le-a mai spus oamenilor:"Eu am trecut prin toate acestea.De acum inainte nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii".Argumentele lui erau logice,si el a convins multa lume prin cuvintele sale.Iubirea nu exista.
Intr-o buna zi insa eroul nostru se plimba prin parc.El a vazut acolo,asezata pe o banca,o fata frumoasa care plangea.Vazand-o cum plange,s-a simtit curios.De aceea,s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate sa o ajute cumva.Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista."Uimitor,i-a raspuns el,o femeie care crede ca iubirea nu exista!"Evident,a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista?a intrebat-o el.
-Ei,e o poveste lunga,i-a raspuns ea.M-am casatorit pe cand eram foarte tanara,cu toata iubirea,cu toate acele iluzii,plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat.Dar in curand totul s-a schimbat.Eu am fost sotia credincioasa,care avea grija de copii si de casa,in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera.Pentru el,imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra.am inceput sa ne certam,iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc,la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.Dar copiii aveau nevoie de un tata,acum copiii au crescut si au plecat,Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el.Intre noi nu exista respect sau bunatate.Stiu insa ca daca voi gasi pe altcineva,va fi la fel,caci iubirea nu exista.Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista.De aceea plang.
Intelegand-o perfect,el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate:iubirea nu exista.Noi cautam iubire,ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili.In locul ei,tot ce descoperim este egoismul.De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?
Cei doi gandeau la fel,asa ca s-au imprietenit rapid.Intre ei s-a creat o relatie frumoasa.Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata.Pe masura ce relatia avansa,ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna.Nu stiau ce este invidia sau gelozia.Nici unul nu incerca sa-l controleze pe celalalt,nu erau deloc posesivi.Le placea sa fie impreuna,caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel.Cand nu erau impreuna,ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.
Intr-o zi,pe cand era plecat din oras,eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata:"Hm,poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire.Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte.Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii,nici cu ceea ce afirma religia,caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea.Nu iau nimic de la ea,nu simt nevoia ca ea sa aiba grija de mine,nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale.
Eu respect felul in care gandeste ea,felul in care simte.Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea,nu ma simt gelos cand este cu alti barbati,nu simt invidie atunci cand are succes.Poate ca iubirea exista totusi,dar este altceva decat ce cred oamenii".
De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap.Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei saspui.Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee,cu mult timp in urma,dar nu am vrut sa-ti spun,caci stiam ca nu crezi in iubire.Poate ca iubirea exista totusi,dar nu este ce credem noi ca este.
Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea,incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol.privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa,iar inima lui era plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui.Apoi s-a produs un al doilea miracolo:sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva.Era extrem de fericit,si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua,ca semn al iubitii sale pentru ea.Cand el i-a daruit insa steaua,femeia a simtit un moment de indoiala;iubirea lui era prea coplesitoare,si atunci,steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.
Si uite-asa,am ajuns iarasi la un barbat batran,care colinda lumea si tine duscursuri despre faptul ca iubirea nu exista.Acasa la el,o femeie in varsta,dar inca frumoasa,isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana,dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala.Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala?Puteti ghici?Greseala i-a apartinut barbatului,care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui.Steaua nu era altceva decat propria lui fericire,iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei.FE RICIREA NU VINE NICIODATA DIN AFARA NOASTRA,EL ERA FERICIT DATORITA IUBIRII CARE TASNEA DIN INIMA LUI,EA ERA FERICITA DATORITA IUBIRII CARE TASNEA DIN INIMA EI.CAND EL A FACUT-O INSA PE EA RESPONSABILA PENTRU FERICIREA LUI,EA A SPART STEAUA,CACI NU PUTEA FI RESPONSABILA PENTRU FERICIREA LUI.
Daca veti proceda la fel,mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge,la fel ca si steaua din poveste.Nu aveti dreptul sa faceti niciodata responsabil pe altcineva pentru ea.Si totusi,atunci cand mergem la biserica,primul lucru pe care il facem este schimbul de inele.Noi ne punem steaua in palma celuilalt,asteptand ca el(sau ea)sa ne faca fericit(a).Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva;NU VETI PUTEA FI NICIODATA CEL CARE DORESTE CEALALTA PERSOANA SA FITI.
ACEASTA ESTE GRESEALA PE CARE O COMIT MAJORITATEA OAMENILOR DE LA BUN INCEPUT.NOI NE BAZAM FERICIREA PE CELALALT.DIN PACATE ,LUCRURILE NU MERG IN ACEST FEL.NOI FACE TOT FELUL DE PROMISIUNI PE CARE NU LE PUTEM RESPECTA,DUPA CARE NE MIRAM CA AM ESUAT.
MAESTRUL
A fost odata ca niciodata un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atat de minunat incat toata lumea era profund emotionata in fata cuvintelor sale pline de iubire.In multime se afla un om care a ascultat fiecare cuvant al maestrului.Era un om foarte smerit,cu o inima foarte mare.El a fost atat de emotionat de cuvintele maestrului incat s-a simtit obligat sa-l invite pe acesta in casa lui.
De aceea,cand maestrul a terminat de vorbit,el a iesit in fata multimii,l-a privit pe maestru direct in ochi si i-a spus:
-Stiu ca esti foarte ocupat si ca toata lumea doreste sa-ti cucereasca atentia.Stiu ca nu ai timp nici macar sa ma asculti,dar inima mea este atat de deschisa si simt atata iubire pentru tine incat as dori sa te invit la mine acasa.Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru tine.Nu ma astept sa accepti invitatia mea,dar am simtit nevoia sa ti-o adresez.
Maestrul l-a privit in ochi pe omul nostru,si cu un zambet fermecator,i-a raspuns:
-Pregateste totul.Voi veni.
Dupa care a plecat.
Auzind aceste cuvinte,bucuria din inima omului nostru a fost fara limite.Aproape ca nu mai avea rabdare sa-si astepte maestrul si sa-l serveasca cu inima plina de iubire.Aceasta era cea mai importanta zi din viata lui:ziua cand maestrul urma sa fie alaturi de el.A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin,precum si cele mai frumoase haine,pentru a le oferi ca o ofranda maestrului.A alergat apoi acasa sa pregateasca totul in vederea vizitei maestrului sau.A facut o curatenie generala in casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine.Inima lui era plina de bucurie,caci maestrul urma sa vina in curand.
In timp ce astepta cu nerabdare,cineva a batut la usa.S-a repezit sa o deschida,dar in locul maestrului a vazut o batrana.Aceasta l-a privit in ochi si i-a spus:
-Sunt rupta de foame.Poti sa-mi dai o bucata de paine?
Omul nostru se simtea putin dezamagit,dar i-a raspuns femeii:
-Te rog,intra in casa.
A asezat-o apoi pe locul pe care il pregatise pentru maestrul sau si i-a dat mancarea pe care o preparase pentru acesta.Era insa nerabdator si abia astepta sa termine de mancat.Batrana a fost miscata de atata generozitate.Ea i-a multumit omului si a plecat.
Atunc,omul nostru a pregatit din nou,in toata viteza,masa pentru maestrul sau.Nici nu a terminat bine,ca cineva a batut la usa.De data aceasta,s-a dovedit a fi un strain care calatorise prin desert.Strainul l-a privit in ochi si i-a spus:
-Mi-e foarte sete.Poti sa-mi dai ceva de baut?
Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau,dar l-a invitat pe strain in casa,l-a pus la masa pe care o pregatise pentru maestru si l-a servit cu vinul pe care intentiona sa-l daruiasca maestrului sau.Cand strainul a plecat,omul a inceput din nou sa pregateasca totul pentru venirea maestrului.
Cineva a batut din nou la usa.Cand omul nostru a deschis usa,in prag statea un copilas.Acesta l-a privit in ochi si i-a spus:
-Mi-e frig.Poti sa-mi dai o patura sa imi acopar corpul?
Omul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau,dar l-a privit in ochi pe copil si a simtit cum inima i se incalzeste de iubire.El a adunat imediat hainele pe care le pregatise pentru maestrul sau si i le-a daruit copilului.Acesta i-a multumit si a plecat.
Omul nostru a pregatit din nou intreaga casa pentru venirea maestrului sau,dupa care l-a asteptat pana foarte tarziu.Cand si-a dat seama ca acesta nu va mai veni,s-a simtit foarte dezamagit,dar dispus totusi sa-l ierte.El sia spus:"Stiam foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca maestrul sa vina in acest camin atat de umil.Desi el mi-a spus ca va veni,probabil ca ceva mult mai important l-a retinut in alta parte.Maestrul nu a venit,dar cel putin mi-a spus ca o va face,si acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire".
A pus mancarea si vinul la rece si s-a dus la culcare.Noaptea,el a visat ca maestrul sau a venit acasa la el.Omul era fericit sa-l vada,desi nu-si dadea seama ca viseaza."Doamne,ai venit!Ti-ai tinut cuvantul!"
Maestrul i-a raspuns:"Da,am venit,dar am fost de mai multe ori.Cand mi-a fost foame,tu mi-ai potolit foamea.Cand mi-a fost sete,tu mi-ai potolit setea.Cand mi-a fost frig,tu mi-ai dat haine sa ma acopar.Orice faci pentru altcineva,pentru mine faci".
Omul s-a trezit cu inima plina de fericire,caci a inteles ce l-a invatat maestrul sau.Acesta il iubea atat de mult incat i-a trimis trei oameni ca sa-l invete marea lectie,potrivit careia maestrul traieste in toate fiintele vii.Oricand ii daruiti mancare unui om infometat,ori de cate ori imbracati pe cineva caruia ii este frig,voi ii daruiti iubirea voastra Maestrului universal.
|
|
| << | 2012.Ianuarie | |
|---|
| | 1 | | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | | 30 | 31 | | | | | |
|
